Poate părea ciudat când auziți la coadă la supermarket un „mulțu” în loc de „mulțumesc”, sau când vânzătoarea vă răspunde „cu drag” în loc de tradiționalul „cu plăcere”. Și nu sunteți singurii care observă aceste schimbări lingvistice care par să se întâmple peste noapte în jurul nostru. Dar de unde vin aceste expresii și ce spun ele despre societatea românească contemporană?
Generația Z și limbajul corporatist
Rodica Zafiu, una dintre cele mai respectate lingviste din România, oferă o perspectivă fascinantă asupra acestui fenomen. Numește această tendință „limbaj corporatist” și observă că expresii precum „trăiește ca și cum ai trăi ultima zi” sau „fii cea mai bună versiune a ta” au migrat din cărțile de dezvoltare personală direct în conversațiile zilnice.
„Este un limbaj care promovează un optimism obligatoriu, o generalizare care poate fi înfricoșătoare”, explică Zafiu. Această presiune constantă de a fi pozitiv și motivat reflectă poate anxietatea unei generații care a crescut într-o lume în permanentă schimbare, unde succesul personal pare să depindă de capacitatea de a te reinventa constant.
Fenomenul „Gen” , când limba română imită engleza
Una dintre cele mai vizibile schimbări în limbajul tinerilor este folosirea cuvântului „gen” ca element de aproximare. „Acest «gen» a prins foarte bine, probabil imitând pe «like» din engleza americană vorbită”, observă Zafiu. Dar surpriza vine din faptul că nu suntem singurii: același fenomen există și în franceză cu „genre” și în italiană cu „tipo”.
Acest lucru sugerează că globalizarea nu afectează doar economia sau cultura, ci și structurile fundamentale ale comunicării. Tinerii din întreaga lume par să adopte „patterns” similare de vorbire, influențați de social media și de cultura pop internațională.
„Cu drag” – când intimitatea devine publică
Expresia „cu drag” a migrat probabil de la formulele de încheiere a scrisorilor și mesajelor, unde era formula prototipică. Ceea ce este fascinant la această expresie este modul în care introduce o notă de afectivitate în relații între necunoscuți.
Chiar și Rodica Zafiu mărturisește că, deși a scris inițial împotriva acestei expresii, a început să o folosească: „Pentru că l-am auzit de atâtea ori și pentru că, de fapt, nu mi se mai pare chiar atât de absurd, am început să-l folosesc”.
„Mulțu” – când formalitatea devine informală
Trunchierea „mulțumesc” la „mulțu” nu este doar o simplificare, ci o revoluție subtilă. Zafiu explică că „formulele de politețe sunt, prin definiție, dinamice: se înlocuiesc, se împrumută, se schimbă pentru că ajung să fie prea clișeizate”.
Această schimbare reflectă dorința generației tinere de a scăpa de formalitatea percepută ca artificială și de a adopta un stil de comunicare mai direct și mai autentic. „Mulțu” sună mai personal, mai apropiat, chiar dacă este folosit cu străini.
Milenialii și contribuțiile lor: „obo”, „plicti”, „gospo”
Interesant este că nu toate abrevierile aparțin generației Z. Expresii precum „obo”, „plicti” sau „gospo” aparțin de fapt Milenialilor. Această generație, crescută în perioada de tranziție post-comunistă, a dezvoltat propriul său sistem de abrevieri, poate ca o formă de rezistență la rigiditatea limbajului oficial din perioada copilăriei lor.
Aceste schimbări lingvistice nu sunt doar mode trecătoare – ele reflectă schimbări mai profunde în mentalitatea societății românești. Adoptarea unui limbaj mai informal sugerează o democratizare a comunicării, în timp ce influențele internaționale arată că România este din ce în ce mai conectată la tendințele globale.
Totodată, nevoia de a scurta și simplifica expresiile tradiționale poate fi legată de ritmul accelerat al vieții moderne și de dominația comunicării digitale, unde economia de caractere și timpul sunt esențiale. Economia verbală.
Evoluția naturală a limbii
„Clișeele dispar de la sine după o vreme” și că în anii ’90 existau alte clișee care acum par depășite. Acest ciclu natural al schimbării lingvistice ne arată că limba română este vie și se adaptează constant la nevoile vorbitorilor săi.
Poate că în loc să ne alarmăm de aceste schimbări, ar trebui să le privim ca pe o dovadă a vitalității limbii române și a capacității ei de a evolua păstrându-și în același timp esența. La urma urmei, fiecare generație și-a lăsat amprenta asupra limbii, și aceasta este doar cea mai recentă manifestare a unui proces care durează de secole.
Așa că data viitoare când auziți un „mulțu, cu drag” la casa de marcat, gândiți-vă că asistați la un moment istoric.
