Europa are tot ce-i trebuie pentru a-și produce propriile arme de ultimă generație — de la inginerie și capacități industriale, până la resurse financiare. Însă tranziția către o autonomie reală în domeniul apărării nu poate avea loc imediat și depinde, în cele din urmă, de voința politică. Avertismentul vine din partea lui Éric Béranger, directorului general al MBDA (o corporație multinațională europeană specializată în proiectarea, dezvoltarea și producția de rachete și sisteme aferente), într-un interviu acordat mai multor publicații europene, inclusiv POLITICO.
De ce nu poate Europa să reducă dependența de armele americane „peste noapte”? Béranger subliniază că, în prezent, mai bine de jumătate din echipamentele militare cumpărate de statele europene provin din Statele Unite. În topul preferințelor: sistemele de rachete HIMARS, sistemele de apărare antiaeriană Patriot și avioanele de luptă F-35 produse de Lockheed Martin.
Problema nu este nouă, dar cifrele recente, prezentate anul trecut de fostul șef al Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, sunt grăitoare: din cei 75 de miliarde de euro cheltuiți de statele UE pe apărare între iunie 2022 și iunie 2023, 78% au mers către furnizori din afara Uniunii, iar 63% direct către SUA.
Această dependență de echipamente strategice americane – cum este și cazul avionului F-35 – continuă, deși unele țări precum Portugalia sau Canada și-au exprimat rezervele. În schimb, Germania, Belgia sau Marea Britanie rămân angajate în contracte pe termen lung.
Revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, cu retorica sa imprevizibilă, a accentuat temerile privind fiabilitatea angajamentului american față de NATO. Potrivit lui Béranger, un moment definitoriu a fost conflictul deschis dintre Trump și președintele ucrainean Volodimir Zelenski, petrecut chiar în Biroul Oval. „Această confruntare a semănat îndoială profundă în rândul liderilor europeni cu privire la sprijinul american”, spune șeful MBDA, care atrage însă atenția că „inerția este mare”.
Produsele MBDA nu intră sub incidența reglementărilor ITAR
MBDA, unul dintre principalii producători de rachete din Europa, operează în Franța, Germania, Italia și Marea Britanie. Deși grupul fabrică preponderent echipamente europene, filiala germană se pregătește să producă sub licență rachete Patriot, o mișcare care subliniază dilema strategică: între suveranitate și nevoia imediată de tehnologie dovedită.
Un argument cheie în favoarea MBDA este că produsele sale nu intră sub incidența reglementărilor ITAR (International Traffic in Arms Regulations), reglementări americane care pot restricționa utilizarea și revânzarea echipamentelor. Dacă până nu demult acest aspect era ignorat de unele capitale europene, acum „lucrurile se schimbă”, afirmă Béranger. „Suveranitatea a devenit, în sfârșit, un subiect de discuție real.”
Următoarele luni vor aduce decizii importante în materie de achiziții militare în mai multe țări europene. Un test notabil este cel din Danemarca, care trebuie să aleagă între sistemul SAMP/T NG (dezvoltat de MBDA și Thales) și sistemul Patriot american. Alegerea danezilor va fi un semnal clar privind disponibilitatea Europei de a investi în propriile capacități.
Și Germania va juca un rol esențial în această recalibrare. Éric Béranger spune că a fost surprins de discursul pro-autonomie al cancelarului Friedrich Merz din perioada campaniei, deși ulterior liderul de la Berlin și-a moderat tonul. „Chiar dacă Germania nu poate deveni autonomă peste noapte — și nici nu este realist să ne imaginăm asta — acum că urmează să investească masiv în apărare, vom vedea unde se duc acești bani.”
În fond, nu e doar o chestiune de industrie sau bani. Este, tot mai vizibil, o chestiune de suveranitate politică și strategică.
